Inca un an

Au trecut doi ani de atunci...Ma gandesc si astazi la acea zi importanta din viata mea, o zi stresanta si in acelasi timp plina de bucurie. Trezita de dimineata devreme, chiar cu noaptea în cap, pentru a avea timp sa trec prin toate stadiile de infrumusetare, eram mai mult adormita decat treaza. Stiu ca multe mirese sunt atat de stresate in ziua nuntii, incat nu pot dormi noaptea si, sincer, credeam ca asa va fi si in cazul meu. Totusi, nu am reusit sa ma gandesc prea mult la mine, fiindcă am dat nas în nas cu el, cu cel care urma sa-mi devina soţ şi tovarăş de viaţă. Probabil era la fel de stresat ca si mine ca totul sa iasa ca in povesti, in consecinta am uitat de mine si i-am fost sprijin ei.

Ma uit acum in urma si realizez ca a fost o zi deosebita, in care fericirea si buna dispozitie au umplut sufletul nostru, in calitate de miri, dar nu numai. Acelasi lucru s-a intamplat si cu invitatii. Rupti de oboseala la sfarsitul petrecerii, musafirii nu mai vroiau sa paraseasca restaurantul.

O zi de neuitat care a incununat o dragoste profunda. Acelasi lucu il pot spune si astazi. Dupa doi ani totul este neschimpat. Nu as da nicicand timpul inapoi si nu as face alta alegere. Viata traita langa persoana iubita este o bucurie necontenita, pentru ca dragostea este un sentiment minunat, ce nu poate fi inlocuit de averi sau faima. Probabil nu totul este roz sau nu in fiecare zi mergem pe petale de trandafiri. Mai exista si acum si sunt constienta ca vor exista probleme si neintelegeri, dar important este sa ai intelepciunea necesara pentru a sti cum sa le rezolvi. Pe langa faptul ca este un sentiment, dragostea este si o alegere, pe care o faci zilnic. Alegi sa iubesti, sa ierti, sa schimbi aspecte ale caracterului tau, sa treci peste greselile partenerului. Acum cateva saptamani am vazut o poza interesanta, care reflecta un mare adevar. Erau infatisati doua persoane in varsta la plimbare, care se tineau de mana. Mesajul era uimitor: noi sunt impreuna, pentru ca pe vremea noastra lucrurile cand nu mai mergeau, se reparau, nu se aruncau la gunoi. Un adevar extraordinar, care trebuie pus in aplicare, intr-o societate care nu mai pune pret pe lucrurile cu adevarat valoroase.

Viata nu este totdeauna o poveste, un basm. Dar vreau sa imbatranesc alaturi de sotul meu, pentru ca acum doi ani am promis in fata lui Dumnezeu, la bine si la rau. Daca nu ar fi asa nu v-as povesti, insa am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea.