Cica, in viata trebuie sa privesti doar inainte. Ce a fost a trecut. Viitorul e cel care conteaza. Oricum nu mai poti schimba nimic, asa ca da-i inainte. Ei bine, eu nu cred ca e chiar asa.
Da, un lucru facut e bun facut. Da, nu are rost sa stai sa regreti lucruri din trecut si sa lasi viata sa treaca pe langa tine. Da, e o singura viata si nu prea ai voie sa repeti aceleasi greseli de prea multe ori. Si, totusi, de ce am spus ca nu cred ca e chiar asa? Pentru ca suntem oameni. Suntem predispusi greselii.Suntem egocentristi. Suntem optimisti, visatori, ambitiosi. Suntem oameni care in fuga de trecut, uita sa traiasca prezentul pentru ca se gandesc la viitor.
Dar suntem oameni care daca isi doresc ceva cu adevarat, atunci pot obtine. Pot sa lupte pentru idealurile lor, pot sa isi indrepte greselile, pot sa ajute pe altii sa ajunga mai aproape de visele lor.
Ma gandesc acum ca primul pas in viata pe care il facem spre viitorul nostru constienti ca ne va afecta viitorul este momentul cand mergi la facultate. In cazul meu, alegerea mi-a apartinut in totalitate. In alte cazuri, opinia familiei este mai importanta. Cred ca lucrul acesta e gresit din cel putin doua puncte de vedere. Unu la mana, fiecare ar trebui sa aiba dreptul sa aleaga sa faca ce ii place. Doi la mana, chiar daca parintii cred ca facultatea aleasa are cele mai multe prospecte pentru viitor, nu au de unde sa stie sigur. Daca acel copil nu va reusi, atunci isi va indrepta ura spre parinti. Si daca nici nu ii place ce face, atunci nici nu va avea motive sa incerce sa reuseasca.
De multe ori m-am intrebat de ce e lasata decizia asta la latitutidea ta de adolescent. Cum sa stii tu la varsta aceea ca drumul pe care ti l-ai ales e cel mai bun pentru tine?
Solutia pe care o cred viabila este tratarea cu mai multa seriozitate a functiei de consilierul scoalar in scolile din Romania. Unde am facut eu liceul nu era sau nu l-am cunoscut eu. Cred ca ar trebui ca inca incepand din clasa a noua consilierul sa aiba sedinte separate cu fiecare adolescent in parte si sa discute deschis si liber cu acestia. Facand teste de aptitudini, tinerii pot fi directionati in campul muncii.Avand opinia unui specialist avizat, atunci si tanarul porneste la drum cu putin mai mult curaj si incredere in fortele proprii.Pe langa acest fapt, acest lucru ar putea fi in beneficiul angajatorilor pentru ca avand oameni tineri, calificati, care fac munca responsabil si cu placere, atunci ar creste si valoarea muncii in tara.
Oricum, chiar cred ca alegerea asta in viata, facuta fara ajutorul unui consilier care sa te indrume si sa te sfatuiasca, ajunge sa fie o corvoada pentru multi dintre tineri. Mai este mult de lucrat la sistemul educational romanesc, dar asta e un aspect care ma tot tinea pe ganduri.
Da, un lucru facut e bun facut. Da, nu are rost sa stai sa regreti lucruri din trecut si sa lasi viata sa treaca pe langa tine. Da, e o singura viata si nu prea ai voie sa repeti aceleasi greseli de prea multe ori. Si, totusi, de ce am spus ca nu cred ca e chiar asa? Pentru ca suntem oameni. Suntem predispusi greselii.Suntem egocentristi. Suntem optimisti, visatori, ambitiosi. Suntem oameni care in fuga de trecut, uita sa traiasca prezentul pentru ca se gandesc la viitor.
Dar suntem oameni care daca isi doresc ceva cu adevarat, atunci pot obtine. Pot sa lupte pentru idealurile lor, pot sa isi indrepte greselile, pot sa ajute pe altii sa ajunga mai aproape de visele lor.
Ma gandesc acum ca primul pas in viata pe care il facem spre viitorul nostru constienti ca ne va afecta viitorul este momentul cand mergi la facultate. In cazul meu, alegerea mi-a apartinut in totalitate. In alte cazuri, opinia familiei este mai importanta. Cred ca lucrul acesta e gresit din cel putin doua puncte de vedere. Unu la mana, fiecare ar trebui sa aiba dreptul sa aleaga sa faca ce ii place. Doi la mana, chiar daca parintii cred ca facultatea aleasa are cele mai multe prospecte pentru viitor, nu au de unde sa stie sigur. Daca acel copil nu va reusi, atunci isi va indrepta ura spre parinti. Si daca nici nu ii place ce face, atunci nici nu va avea motive sa incerce sa reuseasca.
De multe ori m-am intrebat de ce e lasata decizia asta la latitutidea ta de adolescent. Cum sa stii tu la varsta aceea ca drumul pe care ti l-ai ales e cel mai bun pentru tine?
Solutia pe care o cred viabila este tratarea cu mai multa seriozitate a functiei de consilierul scoalar in scolile din Romania. Unde am facut eu liceul nu era sau nu l-am cunoscut eu. Cred ca ar trebui ca inca incepand din clasa a noua consilierul sa aiba sedinte separate cu fiecare adolescent in parte si sa discute deschis si liber cu acestia. Facand teste de aptitudini, tinerii pot fi directionati in campul muncii.Avand opinia unui specialist avizat, atunci si tanarul porneste la drum cu putin mai mult curaj si incredere in fortele proprii.Pe langa acest fapt, acest lucru ar putea fi in beneficiul angajatorilor pentru ca avand oameni tineri, calificati, care fac munca responsabil si cu placere, atunci ar creste si valoarea muncii in tara.
Oricum, chiar cred ca alegerea asta in viata, facuta fara ajutorul unui consilier care sa te indrume si sa te sfatuiasca, ajunge sa fie o corvoada pentru multi dintre tineri. Mai este mult de lucrat la sistemul educational romanesc, dar asta e un aspect care ma tot tinea pe ganduri.