Exista unele trairi pe care nu le putem explica in cuvinte, nici nu le putem canta, nicidecum desena. exista unele stari si daca exista cu adevarat atunci de ce nu le putem defini? de ce nu le putem urla in gura mare? sau ramane urletul singura cale de cunoastere a emotiei adormite in adancul madularelor noastre? parca cateodata freamata si-n oase durerea asta care vrea sa fie stiuta, dar totodata daca va vedea lumea de-afara va deveni ridicola.
Nu va mai avea aceeasi intensitate si nici macar nu va mai mirosi a durere adevarata. va cadea pur si simplu in banal, in tot ce inseamna profan si-n tampimea de pretutindeni. si asa ramane poate somnul singurul care creeaza o lume reala, o lume a sentimentelor si un paradis al regretelor. ce scarbos!
Zboara lucid! zboara in lume si pluteste, visele...cad...oamenii nu mai stiu sa simta si vor doar sa te minta si-ti frang membrele ce dau sa zboare. o tona de ciocolata nu ar ajunge parca sa ti-i indulcesti. oaspetii fanteziei...
Si zambetul ramane...o clipa in oglindaspartaa sufletului nostru si ne atentioneaza ca trebuie sa ne pierdem. daca intr-adevar traim atunci de ce nu putem zbura si de ce nu putem simti pasiunea in toate formele sale? si de ce nu putem iubi? am uitat cum se face...?! de ce nu putem sa fim noi, absenti si prezenti, in acelasi univers daca totusi traim?!
si viata... e un fel de parodie a chinurilor de dupa ori nu ne-am prins ca ne-a fost data doar pentru a ne intrepatrunde?
As rupe cu dintii din trupul lui in timpul unei partide bune de iubire carnala, dar ce sens daca ii fac rau celuilalt? as simti cu intensitate acele cateva sute de spermatozoizi din doar sapte grame de sperma intrand in mine dar ce sens daca nu vreau copii? si atunci daca viata exista, unde-i placerea? unde-i durerea daca nu ne lasa sa o simtim si unde-i totusi emotia daca nu ne lasa sa o simtim cum vrem... salbatic, haotic, fara sa respiram, fara sa ne rugam si fara sa ne vorbim sau sa ne chinuim
Daca inima mi-ar fi un ceasornic ca cea a micului Jack, probabil ca ar fi fost sparta de la primele minute ale vietii....prea multe lucruri intelese fara inteles
"oamenii sunt rai din ignoranta, pentru ca nu au imaginatie"
Nu va mai avea aceeasi intensitate si nici macar nu va mai mirosi a durere adevarata. va cadea pur si simplu in banal, in tot ce inseamna profan si-n tampimea de pretutindeni. si asa ramane poate somnul singurul care creeaza o lume reala, o lume a sentimentelor si un paradis al regretelor. ce scarbos!
Zboara lucid! zboara in lume si pluteste, visele...cad...oamenii nu mai stiu sa simta si vor doar sa te minta si-ti frang membrele ce dau sa zboare. o tona de ciocolata nu ar ajunge parca sa ti-i indulcesti. oaspetii fanteziei...
Si zambetul ramane...o clipa in oglindaspartaa sufletului nostru si ne atentioneaza ca trebuie sa ne pierdem. daca intr-adevar traim atunci de ce nu putem zbura si de ce nu putem simti pasiunea in toate formele sale? si de ce nu putem iubi? am uitat cum se face...?! de ce nu putem sa fim noi, absenti si prezenti, in acelasi univers daca totusi traim?!
si viata... e un fel de parodie a chinurilor de dupa ori nu ne-am prins ca ne-a fost data doar pentru a ne intrepatrunde?
As rupe cu dintii din trupul lui in timpul unei partide bune de iubire carnala, dar ce sens daca ii fac rau celuilalt? as simti cu intensitate acele cateva sute de spermatozoizi din doar sapte grame de sperma intrand in mine dar ce sens daca nu vreau copii? si atunci daca viata exista, unde-i placerea? unde-i durerea daca nu ne lasa sa o simtim si unde-i totusi emotia daca nu ne lasa sa o simtim cum vrem... salbatic, haotic, fara sa respiram, fara sa ne rugam si fara sa ne vorbim sau sa ne chinuim
Daca inima mi-ar fi un ceasornic ca cea a micului Jack, probabil ca ar fi fost sparta de la primele minute ale vietii....prea multe lucruri intelese fara inteles
"oamenii sunt rai din ignoranta, pentru ca nu au imaginatie"