Aproape toata lumea cunoaste reprezentanti ai speciei controlor de RATB. Denumirea latina este Controlorus Sacalus Vulgarus si face parte din ramura Sarlatanum Vulgarus, iar membrii sai isi fac veacul in transportul in comun, vanand amenzi.
Reprezentantii speciei sunt usor de recunoscut printre eroii napastuiti care asteapta in statii: jacheta neagra, pantaloni negrii sau bleumarin si camasa alba sau bleu. Femelele au mereu o geanta neagra demodata. Atitudinea sfidatoare si tigara din coltul gurii sunt alte semne distinctive.
Pentru a intelege mai bine specia, va invit la o scurta incursiune in psihologia controlorilor. Regula de baza a speciei este atacarea reprezentantilor slabi ai omenirii: copii, femei si batrani. Exista insa cateva variatii si exceptii. Batranii au transportul gratuit ca si copiii de pana la 7 ani. Raman femeile, deci. Alta regula este evitarea etniilor periculoase sau a categoriilor sociale cu risc crescut, recte vagabonzi (asa-zisi “oameni ai strazii”). Imbinand cele doua reguli, profilul-robot al victimei controlorilor este un individ tanar, cu varsta cuprinsa intre 14 si 30 de ani, baiat sau fata, preferabil singur, purtand haine sport si un rucsac sau ghiozdan.
Veti intreba cum ramane cu restul categoriilor. Ei bine, controlorii au si criterii mai subtile, dar foarte rationale de alegere a victimelor, conditia sociala fiind unul dintre acestea. Scopul controlorului aflat la vanatoare este incasarea amenzii, ceea ce inseamna ca trebuie sa-si aleaga o tinta de la care poate obtine bani. Copiii intre 7 si 14 ani, desi usor de intimidat, nu poarta sume mari la ei atunci cand merg cu RATB-ul, deci nu sunt o tinta preferata. In lipsa de altcineva, pot fi dusi la sectia de politie pentru a fi recuperati de catre parinti, care vor plati amenda, sau li se va adauga la impozit, insa acest efort este de obicei evitat de catre controlori.
Femeile mai mari de 30 de ani obisnuiesc sa-si faca abonament, nefiind victime productive.
Discriminarea sexelor are rol bine definit: barbatii pot riposta in orice moment, iar controlorii nu risca alterarea integritatii corporale. Tiganii, vagabonzii si bolnavii psihic nu numai ca sunt periculosi, umbland uneori in grupuri si purtand arme albe ori alcool in sange, dar nici nu au bani sau rude care sa plateasca amenzile. In plus, nici din impozit nu se poate recupera nimic.
Deplasarea controlorilor are loc in haite de 3, pana la 5 exemplare. Numarul indivizilor dintr-o haita creste in functie de sexul acestora: exemplarele masculine pot umbla si cate doi, in timp ce femelele se bazeaza pe protectia oferita de grupuri mai mari. Si unii si altii ataca prin incercuirea victimei, avand o atitudine amenintatoare si intimidanta. Atunci cand au gasit o victima, controlorii renunta foarte greu la aceasta, haituind-o pana isi ating scopul – incasarea amenzii, indiferent daca victima este sau nu vinovata.
Controlorii sunt intotdeauna foarte motivati atunci cand ies la vanatoare. Aceasta se datoreaza constrangerii lor de catre mai-marii RATB. Fiecare exemplar al speciei are un anumit cuantum zilnic de amenzi, stabilit de catre angajator, iar daca acesta nu este indeplinit, controlorul este sanctionat prin retinerea din salariul fix.
Revenind la modul de atac al controlorilor, acestia incep cautarea tintei inca dinaintea opririi masinii in statie. Daca masina este plina de batrani sau se vede un vagabont, controlorii nu se urca. Dupa ce au hotarat pe cine ataca, se raspandesc la toate cele trei usi si urca, incepand controlul cu victima aleasa. Daca acesta/aceasta are bilet, se continua cautarea unei tinte. Daca nu se gaseste nimic, cotrolorii coboara si asteapta alta masina. Daca tinta nu cedeaza amenintarilor sub nici o forma, se incearca coborarea acesteia din masina, act posibil riscant, fiindca uneori victima fuge. In cazuri extrem de rare, controlorii sunt nevoiti sa renunte atunci cand tinta aleasa nu se lasa constransa.
Alt caz intalnit deseori este depistarea unui vagabont sau clan tiganesc dupa urcare, caz in care nu se incepe controlul si se coboara imediat la prima statie.
Constatam ca indivizii acestei specii sunt antisociali in afara propriei specii, fiind un adevarat pericol pentru calatorii din mijloacele de transport publice.
Reprezentantii speciei sunt usor de recunoscut printre eroii napastuiti care asteapta in statii: jacheta neagra, pantaloni negrii sau bleumarin si camasa alba sau bleu. Femelele au mereu o geanta neagra demodata. Atitudinea sfidatoare si tigara din coltul gurii sunt alte semne distinctive.
Pentru a intelege mai bine specia, va invit la o scurta incursiune in psihologia controlorilor. Regula de baza a speciei este atacarea reprezentantilor slabi ai omenirii: copii, femei si batrani. Exista insa cateva variatii si exceptii. Batranii au transportul gratuit ca si copiii de pana la 7 ani. Raman femeile, deci. Alta regula este evitarea etniilor periculoase sau a categoriilor sociale cu risc crescut, recte vagabonzi (asa-zisi “oameni ai strazii”). Imbinand cele doua reguli, profilul-robot al victimei controlorilor este un individ tanar, cu varsta cuprinsa intre 14 si 30 de ani, baiat sau fata, preferabil singur, purtand haine sport si un rucsac sau ghiozdan.
Veti intreba cum ramane cu restul categoriilor. Ei bine, controlorii au si criterii mai subtile, dar foarte rationale de alegere a victimelor, conditia sociala fiind unul dintre acestea. Scopul controlorului aflat la vanatoare este incasarea amenzii, ceea ce inseamna ca trebuie sa-si aleaga o tinta de la care poate obtine bani. Copiii intre 7 si 14 ani, desi usor de intimidat, nu poarta sume mari la ei atunci cand merg cu RATB-ul, deci nu sunt o tinta preferata. In lipsa de altcineva, pot fi dusi la sectia de politie pentru a fi recuperati de catre parinti, care vor plati amenda, sau li se va adauga la impozit, insa acest efort este de obicei evitat de catre controlori.
Femeile mai mari de 30 de ani obisnuiesc sa-si faca abonament, nefiind victime productive.
Discriminarea sexelor are rol bine definit: barbatii pot riposta in orice moment, iar controlorii nu risca alterarea integritatii corporale. Tiganii, vagabonzii si bolnavii psihic nu numai ca sunt periculosi, umbland uneori in grupuri si purtand arme albe ori alcool in sange, dar nici nu au bani sau rude care sa plateasca amenzile. In plus, nici din impozit nu se poate recupera nimic.
Deplasarea controlorilor are loc in haite de 3, pana la 5 exemplare. Numarul indivizilor dintr-o haita creste in functie de sexul acestora: exemplarele masculine pot umbla si cate doi, in timp ce femelele se bazeaza pe protectia oferita de grupuri mai mari. Si unii si altii ataca prin incercuirea victimei, avand o atitudine amenintatoare si intimidanta. Atunci cand au gasit o victima, controlorii renunta foarte greu la aceasta, haituind-o pana isi ating scopul – incasarea amenzii, indiferent daca victima este sau nu vinovata.
Controlorii sunt intotdeauna foarte motivati atunci cand ies la vanatoare. Aceasta se datoreaza constrangerii lor de catre mai-marii RATB. Fiecare exemplar al speciei are un anumit cuantum zilnic de amenzi, stabilit de catre angajator, iar daca acesta nu este indeplinit, controlorul este sanctionat prin retinerea din salariul fix.
Revenind la modul de atac al controlorilor, acestia incep cautarea tintei inca dinaintea opririi masinii in statie. Daca masina este plina de batrani sau se vede un vagabont, controlorii nu se urca. Dupa ce au hotarat pe cine ataca, se raspandesc la toate cele trei usi si urca, incepand controlul cu victima aleasa. Daca acesta/aceasta are bilet, se continua cautarea unei tinte. Daca nu se gaseste nimic, cotrolorii coboara si asteapta alta masina. Daca tinta nu cedeaza amenintarilor sub nici o forma, se incearca coborarea acesteia din masina, act posibil riscant, fiindca uneori victima fuge. In cazuri extrem de rare, controlorii sunt nevoiti sa renunte atunci cand tinta aleasa nu se lasa constransa.
Alt caz intalnit deseori este depistarea unui vagabont sau clan tiganesc dupa urcare, caz in care nu se incepe controlul si se coboara imediat la prima statie.
Constatam ca indivizii acestei specii sunt antisociali in afara propriei specii, fiind un adevarat pericol pentru calatorii din mijloacele de transport publice.