Recent am ajuns la concluzia ca am incetat sa imi traiesc viata mea proprie si personala, ci traiesc viata personajelor din serialele mele preferate. Poate parea putin confuz ceea ce spun eu aici, dar o sa explic pe larg in cele ce urmeaza.
Imi plac serialele de televiziune. Stiu ca se folosesc anumite trucuri pentru a tine audienta lipita de ecrane (fie ca vorbim de cele ale televizoarelor, sau ale laptopurilor), dar pic in capcana aceasta ori de cate ori ma uit la un serial a carei tema si interpretare actoriceasca ma captiveaza. Daca serialul este complet, indiferent de numarul de episoade, am disponibilitatea si placere sa il devorez pe loc. Pot sa stau si zile si nopti fara sa dorm, doar ca sa termin ceea ce am inceput: serialul. In cazul in care serialul este ongoing, astept cuminte, saptamana de saptamana, “eliberarea” portionata a episoadelor.
Adevarata problema incepe aici: daca as avea o sarcina de lucru a carei data limita este de ordinul zilelor, mi-as organiza sarcinile in asa fel incat sa nu lucrez noaptea si sa am si timp liber. Ei bine, cand vine vorba de seriale TV, timpul liber si timpul de lucru devin omogene. In cuvinte mai putine, renunt la timpul dedicat lucrului pentru ca, din dependenta mea psihica fata de aceste seriale, nu mai acord importanta timpului care trece pe langa mine. Acest timp pe care il dedic in totalitate filmelor este un timp pierdut. Daca as fi pusa in situatia sa imi dedic timpul liber pentru a lucra, cel mai probabil as gasi o cale sa evit acest lucru. Inventivitatea umana nu poate fi subestimata.
Minute, ore, zile si chiar luni intregi le pierd la aceste filme. Stiu ca este un timp pretios cel pe care il acord nelimitat unui lucru nefolositor. Stiu ca pierd echilibrul spre o viata normala.
Uneori oamenii tind sa se ascunda in astfel de lucruri pentru ca viata lor nu este asa cum si-au imaginat-o. La mine nu este asa. Eu sunt fericita. Am familia langa mine, am un viitor sot minunat, am o scoala buna terminata, am un viitor bun in fata. Este adevarat ca in ultimul timp, din cauza crizei economice, problema banilor isi face simtita prezenta. Poate ca imi este teama inca sa imi asum un angajament fata de un angajator pentru ca nu ma simt destul de pregatita pentru asta.
Dar ma tot gandesc...in timpul asta pe care il pierd in fata calculatorului, as putea foarte bine sa invat o limba straina, sa dau examen si sa iau un document care sa ateste faptul ca am invatat ceva folositor. As putea sa urmez niste cursuri de perfectionare. As putea sa citesc mai mult. As putea sa fac sport. As putea sa ies cu prietenii. As putea sa gatesc bunatati pentru viitorul sot. As putea sa imi ajut parintii si fratele mai mult la treaba. Sunt asa multe lucruri pe care as putea sa le fac!
Dupa cum si psihologii spun: primul pas spre a rezolva o problema este sa recunosti ca ai acea problema. Azi am recunoscut. De maine ma apuc de treaba. De maine ma apuc serios de treaba pentru ca vreau tot ceea ce este mai bun pentru familia mea. Faptul ca traiesc vietile inventate ale unor personaje nu are cum sa imi faca mie viata mai usoara. Si eu am o singura existenta pe pamantul acesta si vreau sa fie insemnata pentru cei dragi mie si nu numai.
Imi plac serialele de televiziune. Stiu ca se folosesc anumite trucuri pentru a tine audienta lipita de ecrane (fie ca vorbim de cele ale televizoarelor, sau ale laptopurilor), dar pic in capcana aceasta ori de cate ori ma uit la un serial a carei tema si interpretare actoriceasca ma captiveaza. Daca serialul este complet, indiferent de numarul de episoade, am disponibilitatea si placere sa il devorez pe loc. Pot sa stau si zile si nopti fara sa dorm, doar ca sa termin ceea ce am inceput: serialul. In cazul in care serialul este ongoing, astept cuminte, saptamana de saptamana, “eliberarea” portionata a episoadelor.
Adevarata problema incepe aici: daca as avea o sarcina de lucru a carei data limita este de ordinul zilelor, mi-as organiza sarcinile in asa fel incat sa nu lucrez noaptea si sa am si timp liber. Ei bine, cand vine vorba de seriale TV, timpul liber si timpul de lucru devin omogene. In cuvinte mai putine, renunt la timpul dedicat lucrului pentru ca, din dependenta mea psihica fata de aceste seriale, nu mai acord importanta timpului care trece pe langa mine. Acest timp pe care il dedic in totalitate filmelor este un timp pierdut. Daca as fi pusa in situatia sa imi dedic timpul liber pentru a lucra, cel mai probabil as gasi o cale sa evit acest lucru. Inventivitatea umana nu poate fi subestimata.
Minute, ore, zile si chiar luni intregi le pierd la aceste filme. Stiu ca este un timp pretios cel pe care il acord nelimitat unui lucru nefolositor. Stiu ca pierd echilibrul spre o viata normala.
Uneori oamenii tind sa se ascunda in astfel de lucruri pentru ca viata lor nu este asa cum si-au imaginat-o. La mine nu este asa. Eu sunt fericita. Am familia langa mine, am un viitor sot minunat, am o scoala buna terminata, am un viitor bun in fata. Este adevarat ca in ultimul timp, din cauza crizei economice, problema banilor isi face simtita prezenta. Poate ca imi este teama inca sa imi asum un angajament fata de un angajator pentru ca nu ma simt destul de pregatita pentru asta.
Dar ma tot gandesc...in timpul asta pe care il pierd in fata calculatorului, as putea foarte bine sa invat o limba straina, sa dau examen si sa iau un document care sa ateste faptul ca am invatat ceva folositor. As putea sa urmez niste cursuri de perfectionare. As putea sa citesc mai mult. As putea sa fac sport. As putea sa ies cu prietenii. As putea sa gatesc bunatati pentru viitorul sot. As putea sa imi ajut parintii si fratele mai mult la treaba. Sunt asa multe lucruri pe care as putea sa le fac!
Dupa cum si psihologii spun: primul pas spre a rezolva o problema este sa recunosti ca ai acea problema. Azi am recunoscut. De maine ma apuc de treaba. De maine ma apuc serios de treaba pentru ca vreau tot ceea ce este mai bun pentru familia mea. Faptul ca traiesc vietile inventate ale unor personaje nu are cum sa imi faca mie viata mai usoara. Si eu am o singura existenta pe pamantul acesta si vreau sa fie insemnata pentru cei dragi mie si nu numai.