Comertul in magazin

Doua feluri de a intelege comertul; in acelasi oras, in acelasi cartier, in aceeasi seara. In cartierul nostru este un magazin al unor arabi in care nu am intrat pana in seara asta, cand m-a atras o geanta de voiaj din vitrina. Vanzatorul, un tanar pana in 20 de ani, era singur in magazin; s-a ridicat zambind larg, m-a salutat si dupa ce i-am spus ca-mi place geanta mi-a facut o demonstratie: mi-a aratat geanta respectiva tragandu-i de cateva ori fermoarele, apoi mi-a spus ca are si alte modele si alte marimi; le-a adus, le-a probat, mi-a explicat care sunt companiile aeriene care accepta ca bagaj de mana o geanta sau alta-toate acestea le-a facut zambind.

Mi-a mai aratat si niste posete, portofele, dar eram convinsa ca ii face placere si nu vrea sa-mi bage marfa pe gat (ca la defuncta meli-melo). Imi venea sa iau ceva si numa' de rusine. "Nu trebuie sa luati acum, va mai ganditi, pe noi ne gasiti aici". M-a condus pana la usa zambind si m-a salutat politicos. Dupa care, banuiesc, a muncit vreo 15 minute sa faca ordine in harababura facuta pentru mine.

Inainte sa ajung acasa mi-am amintit ca am nevoie de un nasture, asa ca am intrat in magazinul de profil. Vanzatoarea vorbea la telefon cu cineva din familie, banuiesc; m-am oprit in fata ei si am privit-o fix. A ridicat intrebator din sprancene, dar vazand ca nu reactionez si-a continuat discutia. Cred ca daca s-ar da o lege care sa interzica sau sa limiteze convorbirile telefonice, romanii ar face revolutie.