Au trecut cativa ani de cand eram copil. Un copil plin de viata, fara grija zilei de maine, fara probleme, fara stres. Imi amintesc si acum zilele toride de vara, in care ma jucam cu prietenii sotron, elastic, ratele si vanatorii, sau alte jocuri pline de zambete. Mi se pare ca acum, nu se mai joaca nimeni. Nu mai vezi copiii sarind elastic in fata blocului, sau jucand sotron. Acum primeaza jocurile pe calculator, ce tip de Iphone ai, sau in ce club sa mergem prima oara.
S-a pierdut mult din acea copilarie, insa eu de fiecare data cand vreau sa zambesc, imi amintesc de verile petrecute la bunici. Acele veri in care ma trezeam la 10 dimineata si stateam pe ulita satului pana seara tarziu. Admiram oile care veneau de la pascut, ma uitam la bunica si eram absorbita de felul in care mulgea vaca. Ce mai, era de povesti! Mi se parea atat de frumos sa ma urc in copaci si sa mananc prune verzi, sau fragi. Cand ma vedea bunica toata murdara de fragi, saraca, nu mai stia cum sa faca sa ma spele cat mai repede.Stiu ca se adunau toti copiii pe ulita satului si ne jucam o multitudine de jocuri. Nu mai aveam nevoie nici de mancare, nici de apa, eram cuprinsi de euforia jocului.
Tare mult as vrea ca toti copiii din ziua de azi, sa poate simti macar o farama din bucuria acelor vremuri. Dar din pacate, lumea a evoluat si odata cu ea si copilaria. Acum copilarie inseama jocul pe calculator, fumatul nestingherit in gasca noua de prieteni, si alte lucruri care nu mai amintesc nimic din acea perioada.