Locuiesc intr-un oras superb. Nici mare, dar nici mic..este exact cat sa nu fie sufocant. Este inconjurat de munti pe toate partile. Timp si chef sa ai....ca ai putea urca pe cate un munte in fiecare weekend. Duminica dimineata, dupa o noapte pe care pot sa zic ca nu prea am dormit-o, eu si cu prietenul meu ne-am hotarat sa facem o plimbare pe munte. Era o zi superba de toamna, soare, cer senin, nicio adiere de vant. Just perfect! Am sunat cativa prieteni, dornici de plimbari ca si noi, si impreuna am inceput sa parcurgem un traseu cat de cat usor. Urcarea a fost mai grea decat ma asteptam si asta datorita baietilor din grup care au preferat sa urce pe partile cele mai abrupte si nu pe drumul drept (ei tot timpul trebuie sa demonstreze ca sunt mai tari decat noi femeile). Dupa cateva pauze binemeritate, am ajuns in varf la o cabana unde ne-am proptit pe o terasa la soare. Era ceva de vis. Eram atat de aproape de cer, peisajul iti taia efectiv rasuflarea. O cafea, o apa, niste biscuiti, o companie placuta, o bancuta la soare, un aer curat, o priveliste mirifica...ingredientele necesare care m-au facut sa ma simt atat de fericita si de implinita intr-o simpla zi de duminica, noiembrie.