Mirc si messenger

Vorbeam cu un prieten zilele trecute si din vorba in vorba ne-am adus aminte de mirc. Tin minte ca stateam cu orele in  salile de internet si pierdeam vremea pe celebrul mirc. Acasa foarte putini erau cei care aveau internet sau chiar calculator. Asa ca singura varianta era internetul.

Fiind fata si nestiind sa ma joc cs sau fifa, apelam la mirc. Vorbeam cu tot felul de ciudati si de perversi. Dar nu stiam. Niciodata nu m-am intalnit cu vreunul. Totul incepea cu asl pls. Prima data foarte greu mi-am dat seama ce inseamna de fapt. Cand eram intr-o stare de buna dispozitie ma dadeam drept o fata de la 20-30 de ani, eu avand doar 15. In alte ocazii ma logam cu nume de baiat sa vad daca agat fete. Foarte greu imi raspundeau, asa ca nu mi se parea asa de haios.

Cand a aparut insa messengerul, cel putin cand l-am descoperit eu era alta lume. Pe mess stateam acasa, ma conectasera ai mei la internet. Ce fericita eram ca puteam sa stau de vorba cu colegii de clasa. Faceam schimb de liste, schimbam avatarul din ora in ora, puneam statusuri in functie de activitatea mea. Chiar imi dedicasem timpul. Bineinteles ca existau si mass-uri. Rareori dadeam, dar primeam cu sutele. Intotdeauna exista cineva care trebuia sa spuna sal si pa. In momentul in care faceam schimb de liste nu aveam toti curajul sa spunem cine ne-a dat lista, sa nu se supere pe persoana respectiva.

Stand acum si gandindu-ma ce copii prosti am fost. Dar totusi eram fericiti. Ne bucuram la orice mica atentie. Crescand insa am renuntat la messenger si mirc, acum la moda este facebook-ul. Acum adolescentii prea putin stau pe mess, majoritatea sunt prezenti pe facebook.