Aud foarte des in jurul meu la persoane de diferite varste cat de bine era inainte de 89, cat de greu o ducem acum si vad oameni in toata firea regretand vremurile comunismului. Cred ca doar incertitudinea zilei de maine, saracia si bataia de joc generalizata la care asistam in societatea romaneasca este cea care poate face un om, altminteri cu capul pe umeri, sa poata regreta trecutul odios pe care cu totii l-am traversat si pe care cu totii l-am simtit, fiecare cu mintea si simtirea varstei sale.
Ce imi amintesc mai adesea este frigul groaznic din casa, noptile in care dormeam cu geaca si caciula, serile in care imi faceam temele in bucatarie, cu aragazul pornit (si el abia palpaind…) si cu lumina oprita. Aragazul era atunci pe post de lumina si de calorifer, si asta nu doar la noi in casa ci in general in toate locuintele, caci penele de lumina erau la ordinea zilei, iar caldura in calorifere era ceva foarte rar intalnit. Imi amintesc de cozile la un magazin descoperit de mama prin zona Arcului de Triumf, unde “bagau” destul de des si carne si cascaval si mezeluri, si portocale, dar unde cozile erau pana in strada si se statea ore intregi. Imi amintesc ca ma lua mama de la scoala dupa amiaza si stateam impreuna la coada pana cadea seara. Imi amintesc de asemenea de autobuzele si tramvaiele atat de aglomerate incat mergeam adesea pe scara, iar cei mai curajosi se atarnau si de burduful tramvaielor. Imi amintesc in ultima perioada pana la revolutie cand se facusera ratii la ulei, la zahar si parca si la paine. Imi amintesc de cozile formate cu noaptea in cap la lapte si la iaurt. Imi amintesc ca nu erau masini pe strada, ca nu riscai niciodata sa dea vreun nebun peste tine in drum catre scoala, pentru ca rareori vedeai cate o masina circuland. Imi amintesc de desenele animate cu Mihaela si de doar doua ore de program la televizor, in care nu stiam ce sa vedem mai repede, ceva programe de varietati, ceva seriale pe la bulgarii prinsi cu greu si cu “purici”…?
Cum sa spui ca era mai bine atunci?! Cum sa spui ca era mai bine desi oamenii aveau o oarecare bruma de bani, sa nu ai ce da copilului de mancare in afara de tacamuri de pui? Sa nu le poti da un fruct si sa ii vezi cum se bucura cu lacrimi in ochi pentru o ciocolata chinezeasca si pentru o bomboana cubaneza?! Cum sa spui ca era mai bine cand ti se rationaliza pana si painea?