Jurnalul unui extraterestru – poveste inventata de o minte creata

16 iunie 4513

Dupa aventura cu primii umanoizi, am ales sa aterizam intr-o zona nepopulata din Europa. Am plecat de langa nava si am inceput sa cercetam mediul. Cand am revenit la nava nu am mai gasit-o. Trebuie sa mentionez ca am avut niste neintelegeri si o mica incaierare cu lasere, din cauza colegului care uita mereu unde parcheaza. De acum eu am sarcina de a parca nava. Dupa cearta, am regasit nava cu ajutorul anticului sistem de GPS – ce noroc ca l-am luat cu noi, cine ar fi crezut ca vom avea nevoie de el. Nava noastra era in mijlocul unor nomazi cu carute trase de cai, care incercau sa o dezmembreze. Cand ne-au vazut, ne-au luat in carute si au inceput sa ne pipaie. Nu stiu ce cautau, dar nu au gasit si s-au suparat. Au tipat unii la altii si apoi au luat metale ascutite si ne-au taiat in bucati. Cand au vazut ca ne cresc la loc membrele, s-au bucurat si au inceput sa ne taie cu frenezie, repetand cuvantul “vindem”. Cand am vazut ca nu renunta, ne-am urcat in nava si am zburat de acolo. Din pacate am fost nevoiti sa revenim, pentru a aduce o femela de-a lor care se furisase pe nava. In mod uimitor, femelele lor au capacitatea de a inghiti orice: in 5 minute, femela colorata puternic a reusit sa inghita trei sferturi din aparatura de pe nava, triplandu-si volumul partii de jos a corpului. Din precautie, am debarcat-o de la inaltime, dar nu a patit nimic.