Samnitii constituiau una dintre populatiile italice importante. Ei au fost infranti de romani dupa patru razboaie grele, in decursul carora, luptatorii tinutului muntos din centrul Italiei au avut si momente de triumf. Inaintea celui de-al doilea razboi (327-304 inaintea erei noastre), regiunea Samnium fusese izolata de diplomatia Romei, prin tratative abile cu populatiile vecine.
Adunarea poporului samnit a cerut pace, ca sa obtina conditii acceptabile. Au fost inapoiate romanilor trofeele de razboi si au fost eliberati prizonierii. Roma a respins cu aroganta aceste dovezi ale dorintei de pace. Condusi de un admirabil strateg, Gavius Pontius, samnitii simuleaza un atac asupra cetatii Luceria - aliat vechi al romanilor - determinand inamicul sa porneasca in ajutorul ei.
Insa la pasul Caudium, romanii sunt surprinsi in defilee, fara a avea macar posibilitatea sa lupte. Generalii romani au capitulat (321 inaintea erei noastre). Armata a fost salvata dar cumplita ei dezonoare nu poate fi comparata, fiindca samnitii au impus dusmanului invins atat depunerea armelor, cat si trecerea sub jug:
"Asa au fost trecuti sub jug, si - aceasta e si mai grav, au fost trecuti sub ochii dusmanilor. Dupa ce au iesit din trecatoare, desi li se parea ca vad pentru prima oara lumina zilei, ca si cum ar fi iesit de sub pamant, din lumea mortilor, aceasta lumina era pentru ei mai trista decat orice moarte, atat de groaznic li se infatisa propriul lor cortegiu." (Titus Livius, De la intemeierea Romei, IX).
"Furcile Caudine" este o referinta pentru umilire tragica, prin extindere, pentru orice fel de dezastru material si moral.